inveterat

INVETERÁT, -Ă, inveteraţi, -te, adj. (Despre oameni) Învechit în rele, în vicii; (despre defecte, vicii etc.) învechit, înrădăcinat. [Var.: înveterát, -ă adj.] – Din fr. invétéré. Cf. lat. i n v e t e r a t u s, it. i n v e t e r a t o.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNVETERÁT, -Ă adj. v. inveterat.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INVETERÁ//T ~tă (~ţi, ~te) (despre persoane şi manifestările lor) Care este într-un anumit fel (mai ales, negativ) de foarte mult timp. Un alcoolic ~. /<fr. invétéré, lat. inveteratus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INVETERÁT, -Ă adj. Învechit (spec.) în rele, vicios, pervertit; (despre vicii, defecte etc.) înrădăcinat, încarnat. [Var. înveterat, -ă adj. / cf. fr. invétéré, lat. inveteratus].
(Dicţionar de neologisme)

ÎNVETERÁT, -Ă adj. v. inveterat.
(Dicţionar de neologisme)

INVETERÁT, -Ă adj. învechit în rele, vicios, pervertit. ♢ (despre vicii, defecte etc.) înrădăcinat, încarnat. (< fr. invétéré, lat. inveteratus, it. inveterato)
(Marele dicţionar de neologisme)

inveterát (învechit) adj. m., pl. inveteráţi; f. sg. inveterátă, pl. inveteráte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
INVETERÁT adj. v. incorigibil, înrăit.
(Dicţionar de sinonime)