INVITÁ, invít, vb. I. Tranz. A ruga pe cineva să se prezinte undeva sau să participe la ceva; a chema; a convoca; a pofti. ♦ A soma. Te invit să ieşi. – Din fr. inviter, lat. invitare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INVITÁRE, invitări, s.f. Acţiunea de a invita şi rezultatul ei. – V. invita.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A INVITÁ invít tranz. 1) (persoane) A chema în mod politicos; a solicita printr-o invitaţie; a pofti. 2) fig. (persoane) A impune în mod categoric şi insistent; a obliga prin ameninţare; a soma. /<fr. inviter, lat. invitare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
învitá (învitéz, învitát), vb. – 1. A incita, a stimula. – 2. A provoca, a aţîţa. – 3. (Refl.) A se reuni, a se întruni. Lat. invitāre (Puşcariu 903; Candrea-Dens., 898; Tiktin; DAR). Înv., se aude încă în unele regiuni; a fost înlocuit aproape complet de dubletul său invita, vb. (a pofti), din fr. inviter. – Der. învitător, adj. (instigator); învitătură, s.f. (înv., instigare).
(Dicţionarul etimologic român)
INVITÁ vb. I. tr. A pofti; a chema. ♦ A chema insistent, a soma. [P.i. invít. / < fr. inviter, it., lat. invitare].
(Dicţionar de neologisme)
INVITÁRE s.f. Acţiunea de a invita şi rezultatul ei; invitaţie. [< invita].
(Dicţionar de neologisme)
INVITÁ vb. tr. a ruga pe cineva să se prezinte undeva sau să participe la ceva; a pofti; a chema, a convoca. (< fr. inviter, lat. invitare)
(Marele dicţionar de neologisme)
invitá vb., ind. prez. 1 sg. invít, 3 sg. şi pl. invítă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
invitáre s. f., g.-d. art. invitării; pl. invitări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
învitá, învít, vb. I (înv.) 1. a îndemna la ceva. 2. a provoca, a instiga, a aţâta, a întărâta, a asmuţi, a intriga, a băga fitiluri. 3. a născoci, a produce. 4. a se strânge laolaltă spre a porni împotriva cuiva; a se îngloti, a se pâlcui, a se înceti. 5. a deştepta în cineva dorinţa, pofta de a face ceva, a deschide apetitul pentru ceva (de ex. unei vaci i se face de taur).
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
învitáre s.f. (înv.) îndemn, provocare, instigaţie, aţâţare, întărâtare, imbold.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
INVITÁ vb. 1. v. chema. 2. a (se) îmbia, a (se) pofti, (grecism înv.) a (se) proscalisi. (Se ~ unul pe altul la petrecere.) 3. v. pofti. 4. a chema, a convoca, (înv., în Transilv. şi Ban.) a conchema. (I-a ~ la direcţie, la poliţie.) 5. v. provoca. 6. v. cita. 7. v. soma.
(Dicţionar de sinonime)
INVITÁRE s. 1. v. chemare. 2. v. invitaţie. 3. chemare, convocare, invitaţie. (~ lor la direcţie.) 4. v. pro-vocare. 5. v. citare. 6. v. somaţie.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INVITÁRE, invitări, s.f. Acţiunea de a invita şi rezultatul ei. – V. invita.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
învitá (învitéz, învitát), vb. – 1. A incita, a stimula. – 2. A provoca, a aţîţa. – 3. (Refl.) A se reuni, a se întruni. Lat. invitāre (Puşcariu 903; Candrea-Dens., 898; Tiktin; DAR). Înv., se aude încă în unele regiuni; a fost înlocuit aproape complet de dubletul său invita, vb. (a pofti), din fr. inviter. – Der. învitător, adj. (instigator); învitătură, s.f. (înv., instigare).
(Dicţionarul etimologic român)
INVITÁ vb. I. tr. A pofti; a chema. ♦ A chema insistent, a soma. [P.i. invít. / < fr. inviter, it., lat. invitare].
(Dicţionar de neologisme)
INVITÁRE s.f. Acţiunea de a invita şi rezultatul ei; invitaţie. [< invita].
(Dicţionar de neologisme)
INVITÁ vb. tr. a ruga pe cineva să se prezinte undeva sau să participe la ceva; a pofti; a chema, a convoca. (< fr. inviter, lat. invitare)
(Marele dicţionar de neologisme)
invitá vb., ind. prez. 1 sg. invít, 3 sg. şi pl. invítă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
invitáre s. f., g.-d. art. invitării; pl. invitări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
învitá, învít, vb. I (înv.) 1. a îndemna la ceva. 2. a provoca, a instiga, a aţâta, a întărâta, a asmuţi, a intriga, a băga fitiluri. 3. a născoci, a produce. 4. a se strânge laolaltă spre a porni împotriva cuiva; a se îngloti, a se pâlcui, a se înceti. 5. a deştepta în cineva dorinţa, pofta de a face ceva, a deschide apetitul pentru ceva (de ex. unei vaci i se face de taur).
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
învitáre s.f. (înv.) îndemn, provocare, instigaţie, aţâţare, întărâtare, imbold.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
INVITÁ vb. 1. v. chema. 2. a (se) îmbia, a (se) pofti, (grecism înv.) a (se) proscalisi. (Se ~ unul pe altul la petrecere.) 3. v. pofti. 4. a chema, a convoca, (înv., în Transilv. şi Ban.) a conchema. (I-a ~ la direcţie, la poliţie.) 5. v. provoca. 6. v. cita. 7. v. soma.
(Dicţionar de sinonime)
INVITÁRE s. 1. v. chemare. 2. v. invitaţie. 3. chemare, convocare, invitaţie. (~ lor la direcţie.) 4. v. pro-vocare. 5. v. citare. 6. v. somaţie.
(Dicţionar de sinonime)