INVITATÓR ~i m. rar Persoană care invită; om care face o invitaţie. /a invita + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INVITATÓR, -OÁRE, invitatori, -oare, s.m. şi f. (Rar) Persoană care invită pe cineva. – Din invita + suf. -tor.
(Dicţionarul limbii române moderne)
învitătór, învitătoáre, adj. (înv.) care îndeamnă, care aţâţă, întărâtă, îmboldeşte; provocator, instigator.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INVITATÓR, -OÁRE, invitatori, -oare, s.m. şi f. (Rar) Persoană care invită pe cineva. – Din invita + suf. -tor.
(Dicţionarul limbii române moderne)
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)