invocator

INVOCATÓR, -OÁRE, invocatori, -oare, adj., s.m. şi f. (Persoană) care face o invocaţie, care invocă. – Invoca + suf. -tor (după fr. invocatoire, invocateur).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INVOCATÓR, -OÁRE adj., s.m. şi f. (Cel) care face o invocaţie, care invocă. [Cf. fr. invocateur].
(Dicţionar de neologisme)

INVOCATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care invocă. (după fr. invocatoire, invocateur)
(Marele dicţionar de neologisme)

invocatór s. m., adj. m., pl. invocatóri; f. sg. şi pl. invocatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)