involucrul
INVOLÚCRU, involucre, s.n. (Bot.) 1. Totalitatea frunzişoarelor care se găsesc la baza unor flori sau a unor inflorescenţe. 2. Lamă care înveleşte pălăria tânără a unor ciuperci, înainte ca aceasta să iasă din pământ. – Din fr. involucre, lat. involucrum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INVOLÚCR//U ~e n. Totalitate de frunzuliţe de la baza unei flori sau a unei inflorescenţe. /<fr. involucre, lat. involucrum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INVOLÚCRU s.n. (Bot.) 1. Totalitatea bracteelor de la baza unei umbele sau dimprejurul unui capitul. 2. Lamă care înveleşte pălăria unor ciuperci înainte de a ieşi din pământ. [< fr. involucre, cf. lat. involucrum – învelitoare].
(Dicţionar de neologisme)
INVOLÚCRU s. n. 1. totalitatea bracteelor de la baza unei umbele sau dimprejurul unui capitul. 2. membrană care înveleşte pălăria unor ciuperci înainte de a ieşi din pământ. (< fr. involucre, lat. involucrum)
(Marele dicţionar de neologisme)
involúcru s. n. (sil. -cru), art. involúcrul; pl. involúcre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INVOLÚCR//U ~e n. Totalitate de frunzuliţe de la baza unei flori sau a unei inflorescenţe. /<fr. involucre, lat. involucrum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
INVOLÚCRU s. n. 1. totalitatea bracteelor de la baza unei umbele sau dimprejurul unui capitul. 2. membrană care înveleşte pălăria unor ciuperci înainte de a ieşi din pământ. (< fr. involucre, lat. involucrum)
(Marele dicţionar de neologisme)
involúcru s. n. (sil. -cru), art. involúcrul; pl. involúcre
(Dicţionar ortografic al limbii române)