involutiv
INVOLUTÍV, -Ă, involutivi, -e, adj. (Livr.) Cu caracter de involuţie. – Din fr. involutif.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INVOLÚTIV ~ă (~i, ~e) Care ţine de involuţie; propriu involuţiei. /<fr. involutif
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INVOLUTÍV, -Ă adj. Cu caracter de involuţie. [< fr. involutif].
(Dicţionar de neologisme)
INVOLUTÍV, -Ă adj. cu caracter de involuţie. (< fr. involutif)
(Marele dicţionar de neologisme)
involutív adj. m., pl. involutívi; f. sg. involutívă, pl. involutíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Antonime:
Involutiv ≠ evolutiv
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INVOLÚTIV ~ă (~i, ~e) Care ţine de involuţie; propriu involuţiei. /<fr. involutif
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
INVOLUTÍV, -Ă adj. cu caracter de involuţie. (< fr. involutif)
(Marele dicţionar de neologisme)
involutív adj. m., pl. involutívi; f. sg. involutívă, pl. involutíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Antonime:
Involutiv ≠ evolutiv
(Dicţionar de antonime)