ionic dex - definiţie, sinonime, conjugare

ionic

IÓNIC1, -Ă, ionici, -ce, adj., s.n., s.m. 1. Adj., s.n. (Stil, ordin etc. arhitectonic) caracterizat prin coloane zvelte cu capitelul împodobit cu volute. 2. Adj. (Despre construcţii sau elemente arhitectonice) Care ţine de ionic1 (1), care se referă la ionic1; în stil ionic1. 3. S.m., adj.m. (Picior de vers antic) format din patru silabe, două lungi şi două scurte. [Pr.: i-o-] – Din fr. ionique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IÓNIC2, -Ă, ionici, -ce, adj. Care aparţine ionilor, care se referă la ioni. [Pr.: i-o-] – Din fr. ionique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IÓNI//C1 ~că (~ci, ~ce) 1): Stil (sau ordin) ~ unul dintre cele trei stiluri (sau ordine) ale vechii arhitecturi greceşti, caracterizat prin coloane zvelte cu capitel împodobit cu două volute laterale. 2) (despre versuri) Care constă din patru silabe, dintre care două sunt lungi şi două sunt scurte. [Sil. i-o] /<lat. ionicus, fr. ionique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IÓNI//C2 ~că (~ci, ~ce) Care ţine de ioni; propriu ionilor. /<fr. ionique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IÓNIC1, -Ă adj. Ordin ionic = ordin arhitectonic cu coloane zvelte, având capitelul împodobit cu volute, iar friza continuată şi decorată cu basoreliefuri. [Pron. i-o-. / cf. lat. ionicus, fr. ionique].
(Dicţionar de neologisme)

IÓNIC2, -Ă adj. Care se referă la ioni. [< fr. ionique].
(Dicţionar de neologisme)

IÓNIC s.n. Picior de vers antic alcătuit din două silabe lungi şi două scurte. [< lat. ionicus].
(Dicţionar de neologisme)

IÓNIC1, -Ă I. adj. 1. ordin ~ = ordin arhitectonic cu coloane zvelte şi capitelul cu două volute laterale. ♢ (despre elemente arhitectonice, clădiri) în stil ionic. 2. (muz.) mod ~ = mod melodic a cărui scară muzicală coincide cu aceea a modului major natural. II. s. m. picior de vers antic format din două silabe lungi şi două scurte. ♢ (adj.) ritmul corespunzător. (< fr. ionique, lat. ionicus)
(Marele dicţionar de neologisme)

IÓNIC2, -Ă adj. care se referă la ioni. (< fr. ionique)
(Marele dicţionar de neologisme)

iónic (din Ionia) adj. m., (vers.) s. m. (sil. i-o-), pl. iónici; f. sg. iónică, pl. iónice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

iónic (fiz.) adj. m. (sil. i-o-), pl. iónici; f. sg. iónică, pl. iónice
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: io ion ioni

Cuvinte se termină cu literele: ic nic onic