ionofon

IONOFÓN, ionofoane, s.n. Traductor electroacustic care transformă direct energia electrică în energie acustică. [Pr.: i-o-] – Din fr. ionophone.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IONOF//ÓN ~oáne n. Difuzor care transformă direct energia electromagnetică în unde sonore, folosit la reproducerea fidelă a sunetelor într-un local public. /<fr. ionophone
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IONOFÓN s.n. (Fiz.) Difuzor care transformă direct energia electromagnetică în unde sonore. [< fr. ionophone].
(Dicţionar de neologisme)

IONOFÓN s. n. dispozitiv radiofonic care transformă direct energia electromagnetică în unde sonore, prin oscilaţiile unei coloane de gaze ionizate. (< fr. ionophone)
(Marele dicţionar de neologisme)

ionofón s. n. (sil. i-o-), pl. ionofoáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)