ionometru
IONOMÉTRU, ionometre, s.n. (Fiz.) Instrument pentru determinarea intensităţii unei radiaţii radioactive. [Pr.: i-o-] – Din fr. ionomètre.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
IONOMÉTRU s.n. (Fiz.) Instrument pentru determinarea intensităţii unei radiaţii ionizate. ♦ Instrument pentru determinarea concentraţiei în ioni de hidrogen a unei soluţii. [< fr. ionomètre].
(Dicţionar de neologisme)
IONOMÉTRU s. n. 1. instrument pentru determinarea intensităţii unei radiaţii ionizate. 2. aparat cu care se determină concentraţia în ioni de hidrogen a unei soluţii. (< fr. ionomètre)
(Marele dicţionar de neologisme)
ionométru s. n. (sil. i-o-, -tru), art. ionométrul; pl. ionométre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
IONOMÉTRU s.n. (Fiz.) Instrument pentru determinarea intensităţii unei radiaţii ionizate. ♦ Instrument pentru determinarea concentraţiei în ioni de hidrogen a unei soluţii. [< fr. ionomètre].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
ionométru s. n. (sil. i-o-, -tru), art. ionométrul; pl. ionométre
(Dicţionar ortografic al limbii române)