iordanul

IORDÁN, iordane, s.n. Bobotează; slujbă religioasă care se face la bobotează. ♢ Expr. (Fam.) A umbla cu iordane = a spune vorbe goale; a se ţine de lucruri neserioase. – Din sl. iordanŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IORDÁN ~e n. rel. Sărbătoare prin care se cinsteşte botezul lui Isus Hristos; bobotează. /<sl. iordanu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

iordán s.m. – Ceremonia religioasă a sfinţirii apei, pe 6 ianuarie, întru comemorarea botezului Domnului. De la Iordan, şi acesta din ngr. ’Iορδάνης, sl. Iordanŭ (Tiktin; DAR; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 188). – Der. iordăni, vb. (a stropi cu apă sfinţită, de Bobotează; este obicei religios şi totodată popular, care conform tradiţiei se ţinea cu mare fast la Curtea domnească); iordănit, s.n. (obicei popular ce constă în a stropi cu apă sfinţită); iordănitor (var. iordănaş), s.m. (persoană care stropeşte cu apă sfinţită).
(Dicţionarul etimologic român)

iordán s. n., pl. iordáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
IORDÁN s. v. bobotează.
(Dicţionar de sinonime)