iorgan

iorgán (-ne), s.n. – Plapumă, cuvertură. – Megl. iurgan(e). Tc. yorgan (Şeineanu, II, 227), cf. bg., sb. jorgan. – Der. iorgangiu, s.m. (înv., plăpumar); iorgangerie, s.f. (înv., plăpumărie).
(Dicţionarul etimologic român)

Sinonime:
IORGÁN s. v. plapumă.
(Dicţionar de sinonime)

Cuvinte care încep cu literele: io ior iorg iorga

Cuvinte se termină cu literele: an gan rgan organ