iotă

IÓTĂ s.f. (Pop. şi fam.; în expr.) (Nici) o iotă = deloc, câtuşi de puţin, nimic. – Din ngr. ióta. Cf. fr., it. i o t a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IÓT//Ă ~e f. fam.: Nici o ~ nimic; defel. [Sil. io-tă] /<ngr. iota
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

iótă s.f. – Deloc, nimic, cîtuşi de puţin. Din gr. ἰῶτα, cu acelaşi sens ca jota „nimic”, din sp.
(Dicţionarul etimologic român)

ióta (literă a alfabetului grecesc) s.n. (invar.)
(Dictionnaire morphologique de la langue roumaine)

ióta (literă grecească) s. f., pl. ióta; ι, Ι
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

iótă s. f. (sil. io-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)