ipingea
IPINGEÁ, ipingele, s.f. Manta bărbătească făcută din dimie sau din postav (cu glugă şi împodobită cu găitane), care se purta în trecut. ♦ Material din care se confecţiona haina descrisă mai sus. [Var.: (reg.) epingeá s.f.] – Din tc. yapincak.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
IPING//EÁ ~éle f. arh. Haină bărbătească, lungă şi cu glugă, confecţionată din postav şi împodobită cu găitane. [Art. ipingeaua] /<turc. yapincak
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ipingeá (ipingéle), s.f. – Manta ţărănească, avînd mîneci şi glugă. – Var. (i)epingea, i(a)pîngea. Tc. yapunca „pătură de pus pe cal” (Cihac, II, 588; Şeineanu, II, 227; Roesler 593; Meyer 164; Lokotsch 934), cf. ngr. γιαπουνζές, alb. jopandže, bg., sb. japunğe. Este dublet al lui ibîncă (var. iebîncă), s.f. (pătură de pus pe şa).
(Dicţionarul etimologic român)
ipingeá s. f., art. ipingeáua, g.-d. art. ipingélei; pl. ipingéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ipingeá, ipingéle, s.f. (înv.) 1. manta bărbătească făcută din dimie sau postav (cu glugă şi împodobită cu găitane), care se purta în trecut; zeghe, imurluc, şubă, burcă, sarică, dulamă, suman, zăbun, bolou, căpeneag. 2. glugă (de pus peste haine). 3. stofă pentru mantale de ploaie. 4. pătură de pus sub şea.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
IPING//EÁ ~éle f. arh. Haină bărbătească, lungă şi cu glugă, confecţionată din postav şi împodobită cu găitane. [Art. ipingeaua] /<turc. yapincak
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
ipingeá s. f., art. ipingeáua, g.-d. art. ipingélei; pl. ipingéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ipingeá, ipingéle, s.f. (înv.) 1. manta bărbătească făcută din dimie sau postav (cu glugă şi împodobită cu găitane), care se purta în trecut; zeghe, imurluc, şubă, burcă, sarică, dulamă, suman, zăbun, bolou, căpeneag. 2. glugă (de pus peste haine). 3. stofă pentru mantale de ploaie. 4. pătură de pus sub şea.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)