ipocondrie
[Sinonime]
IPOCONDRÍE s.f. v. ipohondrie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
IPOHONDRÍE, ipohondrii, s.f. Stare psihică morbidă, caracterizată prin nelinişte continuă, teamă şi preocupare obsesivă de starea sănătăţii proprii; idee fixă a cuiva care crede că suferă de o boală pe care în realitate nu o are. [Var.: ipocondríe s.f.] – Din fr. hypocondrie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
IPOHONDRÍ//E ~i f. Stare patologică caracterizată printr-o teamă exagerată şi obsesivă de boli. [G.-D. ipohondriei; Sil. -hon-dri-e] /<fr. hypocondrie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
IPOCONDRÍE s.f. v. ipohondrie.
(Dicţionar de neologisme)
IPOHONDRÍE s.f. Teamă exagerată de a nu contracta o boală; obsesie, idee fixă a cuiva care crede că suferă de o boală. [Var. ipocondrie s.f. / < fr. hypocondrie, cf. gr. hypochondria].
(Dicţionar de neologisme)
ipohondríe s. f., art. ipohondría, g.-d. art. ipohondríei; pl. ipohondríi, art. ipohondríile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
IPOHONDRÍE s. (MED.) (rar) ipocondrism.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
IPOHONDRÍE, ipohondrii, s.f. Stare psihică morbidă, caracterizată prin nelinişte continuă, teamă şi preocupare obsesivă de starea sănătăţii proprii; idee fixă a cuiva care crede că suferă de o boală pe care în realitate nu o are. [Var.: ipocondríe s.f.] – Din fr. hypocondrie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
IPOCONDRÍE s.f. v. ipohondrie.
(Dicţionar de neologisme)
IPOHONDRÍE s.f. Teamă exagerată de a nu contracta o boală; obsesie, idee fixă a cuiva care crede că suferă de o boală. [Var. ipocondrie s.f. / < fr. hypocondrie, cf. gr. hypochondria].
(Dicţionar de neologisme)
ipohondríe s. f., art. ipohondría, g.-d. art. ipohondríei; pl. ipohondríi, art. ipohondríile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
IPOHONDRÍE s. (MED.) (rar) ipocondrism.
(Dicţionar de sinonime)