ipodiacon

ipodiácon (ipodiáconi), s.m. – Diacon adjunct. Gr. ὑποδιάϰονος (DAR; Gáldi 200). Sec. XVIII.
(Dicţionarul etimologic român)

ipodiácon s. m. (sil. -di-a-), pl. ipodiáconi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ipodiácon, ipodiáconi, s.m. (înv.) subdiacon.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)