ipoteca dex - definiţie, sinonime, conjugare
IPOTÉCĂ, ipoteci, s.f. Drept real pe baza căruia creditorul poate vinde bunul imobil primit în garanţie de la debitor, în cazul când acesta nu îşi plăteşte în termen datoria. – Din fr. hypothèque.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IPOTECÁ, ipotechez, vb. I. Tranz. A supune un bun imobil unei ipoteci. – Din fr. hypothéquer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IPOTÉ//CĂ ~ci f. Garanţie acordată unui creditor, prin care acesta are dreptul real asupra unui bun imobiliar (egal în valoare cu un împrumut) care aparţine debitorului. /<fr. hypothéque, lat. hypoteca
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A IPOTE//CÁ ~chéz tranz. (bunuri imobile) A împovăra cu o ipotecă; a supune unei ipoteci; a greva. /<fr. hypothéquer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ipotécă (ipotéci), s.f. – Drept pe baza căruia creditorul poate vinde bunul imobil primit în garanţie. Gr. ὑποθήϰη (sec. XIX), şi apoi din fr. hypothèque. – Der. (h)ipoteca, vb. (a pune ipotecă); (h)ipotecar, adj. (care are drept de ipotecă).
(Dicţionarul etimologic român)

IPOTÉCĂ s.f. Drept real care grevează un imobil, un teren etc. al cărui proprietar l-a dat ca garanţie creditorului său; faptul de a ipoteca. [Cf. fr. hypothèque, lat. hypoteca, gr. hypoteke].
(Dicţionar de neologisme)

IPOTECÁ vb. I. tr. A supune (un imobil etc.) unei ipoteci. [P.i. 3,6 -chează. / cf. fr. hypothéquer].
(Dicţionar de neologisme)

IPOTÉCĂ s. f. mod de garantare cu bunuri imobiliare (clădiri, terenuri etc.) a unui credit. (< fr. hypothèque, lat. hypotheca, gr. hypotheke)
(Marele dicţionar de neologisme)

IPOTECÁ vb. a supune (un imobil etc.) unei ipoteci. (< fr. hypothéquer)
(Marele dicţionar de neologisme)

ipotécă s. f., g.-d. art. ipotécii; pl. ipotéci
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ipotecá vb., ind. prez. 1 sg. ipotechéz, 3 sg. şi pl. ipotecheáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. ipotechéze
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
IPOTÉCĂ s. (JUR.) (pop.) zălog. (Are o ~ pe casă.)
(Dicţionar de sinonime)

IPOTECÁ vb. (JUR.) (înv.) a supune. (A ~ un imobil.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ip ipo ipot ipote ipotec

Cuvinte se termină cu literele: ca eca teca oteca poteca