ipotenuză
IPOTENÚZĂ, ipotenuze, s.f. Latură care se opune unghiului drept într-un triunghi dreptunghic. – Din fr. hypoténuse.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
IPOTENÚZ//Ă ~e f. Latură într-un triunghi dreptunghic care se opune unghiului drept. /<fr. hypoténuse
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
IPOTENÚZĂ s.f. Latura opusă unghiului drept într-un triunghi dreptunghic. [< fr. hipoténuse, cf. gr. hypo – dedesubt, teinein – a întinde].
(Dicţionar de neologisme)
IPOTENÚZĂ s. f. latura opusă unghiului drept într-un triunghi dreptunghic. (< fr. hypoténuse)
(Marele dicţionar de neologisme)
ipotenúză s. f., g.-d. art. ipotenúzei; pl. ipotenúze
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
IPOTENÚZ//Ă ~e f. Latură într-un triunghi dreptunghic care se opune unghiului drept. /<fr. hypoténuse
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
IPOTENÚZĂ s. f. latura opusă unghiului drept într-un triunghi dreptunghic. (< fr. hypoténuse)
(Marele dicţionar de neologisme)
ipotenúză s. f., g.-d. art. ipotenúzei; pl. ipotenúze
(Dicţionar ortografic al limbii române)