iradiațiune
[Sinonime]
IRADIÁŢIE, iradiaţii, s.f. Emisiune de raze de lumină, de căldură etc. de către un corp; p. ext. fascicul de raze luminoase sau calorice emise de o sursă. [Pr.: -di-a-. – Var.: iradiaţiúne s.f.] – Din fr. irradiation, lat. irradiatio.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
IRADIÁŢIUNE s.f. v. iradiaţie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
IRADIÁŢI//E ~i f. Răspândire radială a razelor (de lumină, de căldură) emise de o sursă. [G.-D. iradiaţiei; Sil. -di-a-ţi-e] /<fr. irradiation, lat. irradiatio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
IRADIÁŢIE s.f. Emisiune de radiaţii (luminoase, calorice sau corpusculare); iradiere; (p. ext.) fascicul de raze emise de o sursă. [Pron. -di-a-, gen. -iei, var. iradiaţiune s.f. / cf. fr. irradiation].
(Dicţionar de neologisme)
IRADIAŢIÚNE s.f. v. iradiaţie.
(Dicţionar de neologisme)
iradiáţie s. f., art. iradiáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. iradiáţiei; pl. iradiáţii, art. iradiáţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
IRADIÁŢIE s. (FIZ.) iradiere.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
IRADIÁŢIUNE s.f. v. iradiaţie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
IRADIÁŢIE s.f. Emisiune de radiaţii (luminoase, calorice sau corpusculare); iradiere; (p. ext.) fascicul de raze emise de o sursă. [Pron. -di-a-, gen. -iei, var. iradiaţiune s.f. / cf. fr. irradiation].
(Dicţionar de neologisme)
IRADIAŢIÚNE s.f. v. iradiaţie.
(Dicţionar de neologisme)
iradiáţie s. f., art. iradiáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. iradiáţiei; pl. iradiáţii, art. iradiáţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
IRADIÁŢIE s. (FIZ.) iradiere.
(Dicţionar de sinonime)