iradiațiune

IRADIÁŢIE, iradiaţii, s.f. Emisiune de raze de lumină, de căldură etc. de către un corp; p. ext. fascicul de raze luminoase sau calorice emise de o sursă. [Pr.: -di-a-. – Var.: iradiaţiúne s.f.] – Din fr. irradiation, lat. irradiatio.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IRADIÁŢIUNE s.f. v. iradiaţie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IRADIÁŢI//E ~i f. Răspândire radială a razelor (de lumină, de căldură) emise de o sursă. [G.-D. iradiaţiei; Sil. -di-a-ţi-e] /<fr. irradiation, lat. irradiatio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IRADIÁŢIE s.f. Emisiune de radiaţii (luminoase, calorice sau corpusculare); iradiere; (p. ext.) fascicul de raze emise de o sursă. [Pron. -di-a-, gen. -iei, var. iradiaţiune s.f. / cf. fr. irradiation].
(Dicţionar de neologisme)

IRADIAŢIÚNE s.f. v. iradiaţie.
(Dicţionar de neologisme)

iradiáţie s. f., art. iradiáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. iradiáţiei; pl. iradiáţii, art. iradiáţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
IRADIÁŢIE s. (FIZ.) iradiere.
(Dicţionar de sinonime)