irat
irát (iráturi), s.n. – Venit al domnitorului. Tc. irad (Şeineanu, III, 71; DAR). Sec. XVIII, înv.
(Dicţionarul etimologic român)
IRÁT, iraturi, s.n. (înv.) Venit material al unui domn; acciz. – [Dicţionarul de arhaisme şi regionalisme, Ed. Saeculum Vizual, 2002]
(Alte dicţionare)
(Dicţionarul etimologic român)
IRÁT, iraturi, s.n. (înv.) Venit material al unui domn; acciz. – [Dicţionarul de arhaisme şi regionalisme, Ed. Saeculum Vizual, 2002]
(Alte dicţionare)