iriga
[Conjugare]
IRIGÁ, irighéz (iríg), vb. I. Tranz. A aplica, a efectua lucrări de irigaţii pe un teren arabil. ♦ (Despre sânge) A circula într-un organism, într-un organ, într-un ţesut. – Din fr. irriguer, lat. irrigare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A IRI//GÁ ~ghéz tranz. (suprafeţe arabile) A uda prin irigaţie; a supune irigaţiei. /<fr. irriguer, lat. irrigare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
IRIGÁ vb. I. tr. 1. A uda (un teren cultivabil) printr-un sistem special de canale. 2. (Despre sânge) A alimenta, a aproviziona un organ. [P.i. 3,6 -ghează. / < fr. irriguer, it., lat. irrigare].
(Dicţionar de neologisme)
IRIGÁ vb. tr. 1. a uda (un teren cultivabil) printr-un sistem special de canale. 2. (despre sânge) a alimenta, a aproviziona un organ. (< fr. irriguer, lat. irrigare)
(Marele dicţionar de neologisme)
irigá vb., ind. prez. 1 sg. irighéz/iríg, 3 sg. şi pl. irigheáză/irígă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A IRI//GÁ ~ghéz tranz. (suprafeţe arabile) A uda prin irigaţie; a supune irigaţiei. /<fr. irriguer, lat. irrigare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
IRIGÁ vb. tr. 1. a uda (un teren cultivabil) printr-un sistem special de canale. 2. (despre sânge) a alimenta, a aproviziona un organ. (< fr. irriguer, lat. irrigare)
(Marele dicţionar de neologisme)
irigá vb., ind. prez. 1 sg. irighéz/iríg, 3 sg. şi pl. irigheáză/irígă
(Dicţionar ortografic al limbii române)