irita dex - definiţie, sinonime, conjugare
IRÍTĂ, irite, s.f. Inflamaţie a irisului, care se manifestă prin dureri locale, imposibilitate de a suporta lumina, prin contracţia pupilei, decolorarea irisului etc. – Din fr. iritis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IRITÁ, irít, vb. I. Tranz. şi refl. 1. A (se) enerva, a (se) înfuria. 2. A (se) produce o uşoară congestie sau o inflamaţie dureroasă. – Din fr. irriter, lat. irritare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A IRITÁ irít tranz. A face să se irite; a enerva. /<fr. irriter, lat. irritare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE IRITÁ mă irít intranz. 1) A deveni din ce în ce mai nervos; a se enerva. 2) (despre ţesuturi, organe etc.) A ajunge în stare de iritaţie. /<fr. irriter, lat. irritare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

iríţă s.f. – 1. Varietate de grîu timpuriu. – 2. Cuscută, cuscuta-inului (Cuscuta europaea). – Var. ieriţă. Sl. jarica, erica (Cihac, II, 149; Conev 47; Drăganu, Dacor., V, 328), cf. bg., slov., cr., rus. jarica, pol. jarzyca. Sensul al doilea este rezultat al unei confuzii cu iniţă. Aceleiaşi rădăcini sl. îi aparţine ghircă (var. hircă, ircă), s.f. (varietate de grîu timpuriu, Triticum durum), din sl. jarka, rus., rut. girka. Ariuş, adj. (timpuriu, se spune în Olt. şi Banat despre anumite varietăţi de mere), pe care Drăganu, Dacor., V, 328, îl derivă din sb. jaruch „timpuriu”, pare a fi suferit în fonetism influenţa mag. erös „tare”, de unde provine şi iriş, adv. (Trans., mult, considerabil).
(Dicţionarul etimologic român)

IRÍTĂ s.f. (Med.) Inflamaţie a irisului. [Cf. fr. iritis, it. irite].
(Dicţionar de neologisme)

IRITÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) supăra, a (se) mânia. 2. tr. A produce o congestie, o inflamaţie uşoară. [P.i. irít. / < fr. irriter, it., lat. irritare].
(Dicţionar de neologisme)

IRÍTĂ s. f. inflamaţie a irisului (I, 2). (< fr. iritis)
(Marele dicţionar de neologisme)

IRITÁ vb. I. tr., refl. a (se) enerva, a (se) supăra. II. tr. a produce o congestie, o inflamaţie uşoară. (< fr. /s\'/irriter, lat. irritare)
(Marele dicţionar de neologisme)

irítă s. f., pl. iríte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

iritá vb., ind. prez. 1 sg. irít, 3 sg. şi pl. irítă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

iríţă s.f. (reg.) 1. torţel, cuscută, iniţă. 2. grâu roşu de vară.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
IRITÁ vb. 1. v. inflama. 2. v. enerva.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ir iri irit

Cuvinte se termină cu literele: ta ita rita