iritat dex - definiţie, sinonime, conjugare
IRITÁ, irít, vb. I. Tranz. şi refl. 1. A (se) enerva, a (se) înfuria. 2. A (se) produce o uşoară congestie sau o inflamaţie dureroasă. – Din fr. irriter, lat. irritare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IRITÁT, -Ă, iritaţi, -te, adj. 1. Care se află în stare de enervare, de surescitare nervoasă, de mânie trecătoare; aţâţat, surescitat, enervat. 2. Care este inflamat, uşor congestionat. – V. irita.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A IRITÁ irít tranz. A face să se irite; a enerva. /<fr. irriter, lat. irritare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE IRITÁ mă irít intranz. 1) A deveni din ce în ce mai nervos; a se enerva. 2) (despre ţesuturi, organe etc.) A ajunge în stare de iritaţie. /<fr. irriter, lat. irritare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IRITÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care este uşor inflamat sau congestionat. 2) Care se află în stare de enervare. /v. a irita
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IRITÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) supăra, a (se) mânia. 2. tr. A produce o congestie, o inflamaţie uşoară. [P.i. irít. / < fr. irriter, it., lat. irritare].
(Dicţionar de neologisme)

IRITÁ vb. I. tr., refl. a (se) enerva, a (se) supăra. II. tr. a produce o congestie, o inflamaţie uşoară. (< fr. /s\'/irriter, lat. irritare)
(Marele dicţionar de neologisme)

iritá vb., ind. prez. 1 sg. irít, 3 sg. şi pl. irítă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
IRITÁ vb. 1. v. inflama. 2. v. enerva.
(Dicţionar de sinonime)

IRITÁT adj. 1. v. inflamat. 2. v. enervat. 3. enervat, necăjit, v. nervos.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ir iri irit irita

Cuvinte se termină cu literele: at tat itat ritat