irizațiune

IRIZÁŢIE, irizaţii, s.f. Coloraţie similară curcubeului, apărută în urma unui proces de interferenţă a luminii albe prin straturi transparente subţiri. [Var.: irizaţiúne s.f.] – Din fr. irisation.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IRIZAŢIÚNE s.f. v. irizaţie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IRIZÁŢI//E ~i f. Fascicul de culori variate ce apare pe anumite suprafeţe (pe cristale, scoici etc.) datorită interferenţei luminii. [G.-D. irizaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. irisation
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IRIZÁŢIE s.f. Irizare. ♦ Ansamblu de culori şi de nuanţe variabile pe care le reflectă unele cristale prin interferenţă; descompunerea luminii albe prin difracţie, dispersie sau interferenţă. [Gen. iei, var. irizaţiune s.f. / < fr. irisation].
(Dicţionar de neologisme)

IRIZAŢIÚNE s.f. v. irizaţie.
(Dicţionar de neologisme)

irizáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. irizáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. irizáţiei; pl. irizáţii, art. irizáţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
IRIZÁŢIE s. (FIZ.) irizare. (Admiră ~iile cristalului.)
(Dicţionar de sinonime)