ironic dex - definiţie, sinonime, conjugare

ironic

[Sinonime]
IRÓNIC, -Ă, ironici, -ce, adj. Căruia îi place să facă ironii, să ia în râs; zeflemist, batjocoritor; care conţine, care exprimă o ironie; înţepător. – Din fr. ironique, lat. ironicus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IRÓNIC1 adv. Cu ironie; batjocoritor. /<fr. ironique, lat. ironicus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IRÓNI//C2 ~că (~ci, ~ce) Care conţine sau exprimă o ironie; batjocoritor; zeflemitor. Surâs ~. /<fr. ironique, lat. ironicus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IRÓNIC, -Ă adj. Care face ironii, care exprimă o ironie; înţepător. [Cf. fr. ironique].
(Dicţionar de neologisme)

IRÓNIC, -Ă adj. care ironizează, care exprimă ironie; înţepător. (< fr. ironique, lat. ironicus)
(Marele dicţionar de neologisme)

irónic adj. m., pl. irónici; f. sg. irónică, pl. irónice
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
IRÓNIC adj. persiflant, persiflator, zeflemist, zeflemitor, (fig.) înţepător. (Ton ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ir iro iron ironi

Cuvinte se termină cu literele: ic nic onic ronic