ironie
[Sinonime]
IRONÍE, ironii, s.f. Vorbă, frază, expresie, afirmaţie care conţine o uşoară batjocură la adresa cuiva sau a ceva, folosind de obicei semnificaţii opuse sensului lor obişnuit; zeflemea, persiflare. ♢ Expr. Ironia sorţii = joc neaşteptat al întâmplării. – Din fr. ironie, lat. ironia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
IRONÍ//E ~i f. Vorbă conţinând o uşoară batjocură (la adresa cuiva sau a ceva). ♢ ~a soartei joc al întâmplării, care pare a fi o urmare a unei intenţii rele. [G.-D. ironiei] /<lat. ironia, gr. eironeia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
IRONÍE s.f. 1. Cuvânt, frază conţinând o uşoară batjocură, folosind semnificaţii opuse sensului lor obişnuit; zeflemea, persiflare. ♢ Ironia soartei = situaţie intervenită contrar tuturor aşteptărilor, ca un joc neaşteptat al întâmplării. 2. Categorie estetică şi filozofică desemnând expresii sau imagini cu semnificaţii opuse sensului obişnuit, în scopul ridiculizării disimulate. ♦ Figură de stil prin care se enunţă ceva pentru a se înţelege contrariul. [Gen. -iei. / < fr. ironie, cf. it., lat. ironia, gr. eironeia – întrebare].
(Dicţionar de neologisme)
IRONÍE s. f. 1. persiflare. ♢ ironie a sorţii = situaţie intervenită contrar tuturor aşteptărilor, ca un joc neaşteptat al întâmplării. 2. categorie estetică şi filozofică, desemnând expresii sau imagini cu semnificaţii opuse sensului obişnuit, în scopul ridiculizării disimulate. ♢ figură de stil prin care se enunţă ceva pentru a se înţelege contrariul. (< fr. ironie, lat. ironia)
(Marele dicţionar de neologisme)
ironíe s. f., art. ironía, g.-d. art. ironíei; pl. ironíi, art. ironíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
IRONÍE s. persiflare, zeflemea, (rar) persiflaj, (fig.) împunsătură, înţepătură, pişcătură, şfichi, şfichiuitură. (O ~ cu adresă precisă.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
IRONÍ//E ~i f. Vorbă conţinând o uşoară batjocură (la adresa cuiva sau a ceva). ♢ ~a soartei joc al întâmplării, care pare a fi o urmare a unei intenţii rele. [G.-D. ironiei] /<lat. ironia, gr. eironeia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
IRONÍE s. f. 1. persiflare. ♢ ironie a sorţii = situaţie intervenită contrar tuturor aşteptărilor, ca un joc neaşteptat al întâmplării. 2. categorie estetică şi filozofică, desemnând expresii sau imagini cu semnificaţii opuse sensului obişnuit, în scopul ridiculizării disimulate. ♢ figură de stil prin care se enunţă ceva pentru a se înţelege contrariul. (< fr. ironie, lat. ironia)
(Marele dicţionar de neologisme)
ironíe s. f., art. ironía, g.-d. art. ironíei; pl. ironíi, art. ironíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
IRONÍE s. persiflare, zeflemea, (rar) persiflaj, (fig.) împunsătură, înţepătură, pişcătură, şfichi, şfichiuitură. (O ~ cu adresă precisă.)
(Dicţionar de sinonime)