ironizare dex - definiţie, sinonime, conjugare
IRONIZÁ, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică faţă de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ♢ Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IRONIZÁRE, ironizări, s.f. Acţiunea de a (se) ironiza şi rezultatul ei. – V. ironiza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A IRONIZ//Á ~éz tranz. (persoane) A trata cu ironii; a lua în râs; a batjocori; a zeflemisi. /<fr. ironiser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IRONIZÁ vb. I. tr. A face ironii la adresa cuiva; a zeflemisi. [< fr. ironiser, it. ironizzare].
(Dicţionar de neologisme)

IRONIZÁRE s.f. Acţiunea de a ironiza. [< ironiza].
(Dicţionar de neologisme)

IRONIZÁ vb. tr. a formula ironii la adresa cuiva; a persifla. (după fr. ironiser)
(Marele dicţionar de neologisme)

ironizá vb., ind. prez. 1 sg. ironizéz, 3 sg. şi pl. ironizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ironizáre s. f., g.-d. art. ironizării; pl. ironizări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
IRONIZÁ vb. a persifla, a zeflemisi, (fig.) a împunge, a înţepa, a şfichiui, a urzica. (A ~ pe cineva)
(Dicţionar de sinonime)

IRONIZÁRE s. persiflare, zeflemisire, (fig.) şfichiu-ire. (~ cuiva.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ir iro iron ironi ironiz

Cuvinte se termină cu literele: re are zare izare nizare