IROSÍ, irosesc, vb. IV. Tranz. şi refl. A (se) consuma făcând risipă, a (se) cheltui în mod uşuratic, a (se) împrăştia în exces; a (se) pierde, a (se) risipi. ♦ Refl. (Despre oameni) A depune eforturi (mari şi) inutile într-o anumită direcţie. – Cf. a f i e r o s i.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
IROSÍRE, irosiri, s.f. Acţiunea de a (se) irosi; împrăştiere încetul cu încetul; risipire, cheltuire (excesivă şi inutilă). – V. irosi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A IROS//Í ~ésc tranz. (bani, bunuri materiale) A face să se irosească; a risipi; a cheltui. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE IROS//Í mă ~ésc intranz. 1) (despre bani, bunuri materiale) A se folosi în mod nechibzuit; a se consuma cu risipă. 2) (despre persoane) A se consuma, depunând eforturi mari şi inutile. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
irosí (irosésc, irosít), vb. – A consuma, a cheltui, a prăpădi, a risipi. – Var. (f)i(e)rosi. Probabil de la afierosi „a risipi”, cu pierderea lui a- ca în (a)coperi, (a)meninţa, (a)mesteca etc. Pierderea lui f-, prin intermediul unei faze h-, este normală în faţa lui i, cf. fi › hi, fier › hier, fireş › hireş etc. Cihac, II, 660 (urmat de DAR şi Scriban) pleacă de la ngr. φυραίνω, aorist φύραισα „a se micşora”, care pare a se potrivi şi mai puţin, formal şi semantic. Der. propusă de Tiktin, de la ierosi „a consacra” ‹ ngr. ἰερώνω (care este forma simplă de la afierosi) nu pare probabilă, întrucît acest cuvînt nu a avut nici o circulaţie populară. – Der. (f)iroseală, s.f. (risipă).
(Dicţionarul etimologic român)
irosí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. irosésc, imperf. 3 sg. iroseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. iroseáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
irosíre s. f., g.-d. art. irosírii; pl. irosíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
IROSÍ vb. 1. v. cheltui. 2. a pierde, a risipi, (pop.) a strica, (înv.) a istrăvi. (Nu ~ cartuşele degeaba.)
(Dicţionar de sinonime)
IROSÍRE s. 1. v. cheltuire. 2. iroseală, pierdere, risipă, risipire, (pop.) prăpădire. (O enormă ~ de timp pentru ...)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A irosi ≠ a aduna, a economisi, a grămădi,
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
IROSÍRE, irosiri, s.f. Acţiunea de a (se) irosi; împrăştiere încetul cu încetul; risipire, cheltuire (excesivă şi inutilă). – V. irosi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE IROS//Í mă ~ésc intranz. 1) (despre bani, bunuri materiale) A se folosi în mod nechibzuit; a se consuma cu risipă. 2) (despre persoane) A se consuma, depunând eforturi mari şi inutile. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
irosí (irosésc, irosít), vb. – A consuma, a cheltui, a prăpădi, a risipi. – Var. (f)i(e)rosi. Probabil de la afierosi „a risipi”, cu pierderea lui a- ca în (a)coperi, (a)meninţa, (a)mesteca etc. Pierderea lui f-, prin intermediul unei faze h-, este normală în faţa lui i, cf. fi › hi, fier › hier, fireş › hireş etc. Cihac, II, 660 (urmat de DAR şi Scriban) pleacă de la ngr. φυραίνω, aorist φύραισα „a se micşora”, care pare a se potrivi şi mai puţin, formal şi semantic. Der. propusă de Tiktin, de la ierosi „a consacra” ‹ ngr. ἰερώνω (care este forma simplă de la afierosi) nu pare probabilă, întrucît acest cuvînt nu a avut nici o circulaţie populară. – Der. (f)iroseală, s.f. (risipă).
(Dicţionarul etimologic român)
irosí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. irosésc, imperf. 3 sg. iroseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. iroseáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
irosíre s. f., g.-d. art. irosírii; pl. irosíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
IROSÍ vb. 1. v. cheltui. 2. a pierde, a risipi, (pop.) a strica, (înv.) a istrăvi. (Nu ~ cartuşele degeaba.)
(Dicţionar de sinonime)
IROSÍRE s. 1. v. cheltuire. 2. iroseală, pierdere, risipă, risipire, (pop.) prăpădire. (O enormă ~ de timp pentru ...)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A irosi ≠ a aduna, a economisi, a grămădi,
(Dicţionar de antonime)