irumpe

IRÚMPE vb. III. v. irupe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IRÚPE, irúp, vb. III, Intranz. A ieşi la iveală sau a se manifesta dintr-o dată şi cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violenţă. ♦ Fig. a se revărsa, a deborda. [Var.: irúmpe vb.III] – Din lat. irrumpere (după rupe).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A IRÚPE irúp intranz. 1) (despre acţiuni, stări, fenomene ale naturii etc.) A începe brusc şi cu violenţă; a se stârni; a izbucni; a se dezlănţui; a se declanşa. 2) (despre lichide, aburi, gaze) A ieşi cu putere printr-o deschizătură îngustă; a ţâşni; a izbucni. 3) (despre persoane) A intra cu violenţă. 4) (despre ape curgătoare) A ieşi din albie; a trece peste maluri; a se revărsa; a deborda. /<lat. irrumpere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

irúmpe (irúmp, irúmpt), vb. – A ieşi la iveală dintr-o dată, a năvăli. Lat. irrumpe (sec. XIX), adaptat la conjugarea lui ru(m)pe. Part. nu se foloseşte. – Der. irupţi(un)e, s.f., din fr. irruption.
(Dicţionarul etimologic român)

IRÚMPE vb. III. v. irupe.
(Dicţionar de neologisme)

IRÚPE vb. III intr. A izbucni; a năvăli, a intra cu violenţă. [P.i. irúp, var. irumpe vb. III. / < lat. irrumpere].
(Dicţionar de neologisme)

irúpe (a izbucni) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. irúp
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
IRÚPE vb. v. erupe.
(Dicţionar de sinonime)