irupție

IRÚPŢIE, irupţii, s.f. Izbucnire violentă, apariţie neaşteptată şi bruscă; revărsare bruscă a apelor unui râu; năpădire, năvălire. [Var.: irupţiúne s.f.] – Din fr. irruption, lat. irruptio.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IRÚPŢI//E ~i f. Pătrundere bruscă şi violentă (într-un loc). /<fr. irruption, lat. irruptio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IRÚPŢIE s.f. Izbucnire violentă; năvălire, revărsare. [Gen. -iei, var. irupţiune s.f. / cf. lat. irruptio, fr. irruption].
(Dicţionar de neologisme)

IRÚPŢIE s. f. izbucnire violentă; năvălire, revărsare. (< fr. irruption, lat. irruptio)
(Marele dicţionar de neologisme)

irúpţie s. f. (sil. -ţi-e), art. irúpţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. irúpţiei; pl. irúpţii, art. irúpţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
IRÚPŢIE s. v. erupţie.
(Dicţionar de sinonime)