iscusire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ISCUSÍ, iscusesc, vb. IV. Tranz. şi refl. (Înv.) A (se) face mai îndemânatic, mai ager. mai isteţ; a (se) face mai fin, mai rafinat. – Din sl. iskusiti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ISCUS//Í ~ésc tranz. A face mai ager, mai isteţ. /<sl. iskusiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

iscusí (iscusésc, iscusít), vb. – 1. A cerceta, a mina. – 2. A instrui, a educa. – 3. (Refl.) A se forma, a se instrui, a ajungestăpînească o disciplină. Sl. iskusiti „a încerca” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Cihac, II, 150; Tiktin). Înv., cu toate sensurile, se folosesc numai formele iscusire, s.f. (capacitate, iscusinţă) şi iscusit, adj. (dibaci, capabil). – Der. iscusitor, adj. (demon); iscusie (var. iscuseală, iscusime, iscusenie), s.f. (dibăcie, îndemînare), toate înv.; iscusinţă, s.f. (dibăcie).
(Dicţionarul etimologic român)

iscusí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. iscusésc, imperf. 3 sg. iscuseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. iscuseáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

iscusíre s. f., g.-d. art. iscusírii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

iscusí, iscusésc, vb. IV (pop.) 1. a pune la încercare, a ispiti. 2. a învăţa pe cineva, a-l deştepta. 3. a căpăta experienţă, a deveni isteţ, dibaci, îndemânatic; a se deştepta, a se deschide la minte, a-şi ascuţi mintea. 4. a se face vestit. 5. a deveni şiret. 6. a face pe deşteptul, pe învăţatul. 7. a deveni mai fin, a se rafina, a se perfecţiona.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
ISCUSÍRE s. v. abilitate, destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusinţă, isteţie, isteţime, îndemânare, pricepere, ştiinţă, talent, uşurinţă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: is isc iscu iscus iscusi

Cuvinte se termină cu literele: re ire sire usire cusire