ISCUSÍ, iscusesc, vb. IV. Tranz. şi refl. (Înv.) A (se) face mai îndemânatic, mai ager. mai isteţ; a (se) face mai fin, mai rafinat. – Din sl. iskusiti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ISCUSÍT, -Ă, iscusiţi, -te, adj. 1. Îndemânatic, dibaci, abil, ingenios, priceput; învăţat. 2. Făcut cu pricepere, cu măiestrie, cu artă. – V. iscusi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ISCUS//Í ~ésc tranz. A face mai ager, mai isteţ. /<sl. iskusiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ISCUSÍ//T ~tă (~ţi, ~te) şi adverbial 1) (despre persoane) Care face totul cu uşurinţă şi cu pricepere; abil; îndemânatic; dibaci. 2) Care este realizat cu dexteritate şi inteligenţă. Critică ~tă. /v. a iscusi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
iscusí (iscusésc, iscusít), vb. – 1. A cerceta, a mina. – 2. A instrui, a educa. – 3. (Refl.) A se forma, a se instrui, a ajunge să stăpînească o disciplină. Sl. iskusiti „a încerca” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Cihac, II, 150; Tiktin). Înv., cu toate sensurile, se folosesc numai formele iscusire, s.f. (capacitate, iscusinţă) şi iscusit, adj. (dibaci, capabil). – Der. iscusitor, adj. (demon); iscusie (var. iscuseală, iscusime, iscusenie), s.f. (dibăcie, îndemînare), toate înv.; iscusinţă, s.f. (dibăcie).
(Dicţionarul etimologic român)
iscusí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. iscusésc, imperf. 3 sg. iscuseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. iscuseáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
iscusí, iscusésc, vb. IV (pop.) 1. a pune la încercare, a ispiti. 2. a învăţa pe cineva, a-l deştepta. 3. a căpăta experienţă, a deveni isteţ, dibaci, îndemânatic; a se deştepta, a se deschide la minte, a-şi ascuţi mintea. 4. a se face vestit. 5. a deveni şiret. 6. a face pe deşteptul, pe învăţatul. 7. a deveni mai fin, a se rafina, a se perfecţiona.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
ISCUSÍT adj. 1. v. îndemânatic. 2. îndemânatic, priceput, (înv.) practicos, practisit. (Un doctor iscusit.) 3. ingenios. 4. v. inventiv. 5. v. artistic. 6. v. inteligent.
(Dicţionar de sinonime)
ISCUSÍT adj. v. arătos, chipeş, frumos, înţelept.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Iscusit ≠ nepriceput, neiscusit, netalentat, stângaci
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ISCUSÍT, -Ă, iscusiţi, -te, adj. 1. Îndemânatic, dibaci, abil, ingenios, priceput; învăţat. 2. Făcut cu pricepere, cu măiestrie, cu artă. – V. iscusi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ISCUSÍ//T ~tă (~ţi, ~te) şi adverbial 1) (despre persoane) Care face totul cu uşurinţă şi cu pricepere; abil; îndemânatic; dibaci. 2) Care este realizat cu dexteritate şi inteligenţă. Critică ~tă. /v. a iscusi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
iscusí (iscusésc, iscusít), vb. – 1. A cerceta, a mina. – 2. A instrui, a educa. – 3. (Refl.) A se forma, a se instrui, a ajunge să stăpînească o disciplină. Sl. iskusiti „a încerca” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Cihac, II, 150; Tiktin). Înv., cu toate sensurile, se folosesc numai formele iscusire, s.f. (capacitate, iscusinţă) şi iscusit, adj. (dibaci, capabil). – Der. iscusitor, adj. (demon); iscusie (var. iscuseală, iscusime, iscusenie), s.f. (dibăcie, îndemînare), toate înv.; iscusinţă, s.f. (dibăcie).
(Dicţionarul etimologic român)
iscusí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. iscusésc, imperf. 3 sg. iscuseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. iscuseáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
iscusí, iscusésc, vb. IV (pop.) 1. a pune la încercare, a ispiti. 2. a învăţa pe cineva, a-l deştepta. 3. a căpăta experienţă, a deveni isteţ, dibaci, îndemânatic; a se deştepta, a se deschide la minte, a-şi ascuţi mintea. 4. a se face vestit. 5. a deveni şiret. 6. a face pe deşteptul, pe învăţatul. 7. a deveni mai fin, a se rafina, a se perfecţiona.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
ISCUSÍT adj. 1. v. îndemânatic. 2. îndemânatic, priceput, (înv.) practicos, practisit. (Un doctor iscusit.) 3. ingenios. 4. v. inventiv. 5. v. artistic. 6. v. inteligent.
(Dicţionar de sinonime)
ISCUSÍT adj. v. arătos, chipeş, frumos, înţelept.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Iscusit ≠ nepriceput, neiscusit, netalentat, stângaci
(Dicţionar de antonime)