ismă dex - definiţie, sinonime, conjugare

ismă

ísmă (-me), s.f. – 1. (Înv.) Miros, parfum. – 2. Mentă. Var. izmă. Mr. aνiazmu. Ngr. (ἀ)γιόσμος „mentă”, de unde şi alb. dhiozmë, bg. giozum. Cuvîntul ngr., din gr. ἠδύοσμον, pare să fi suferit o apropiere de ἀγίασμα, cf. aghiasmă, poate datorită folosirii acestei plante (cf. sp. hisopo „plantă” şi „mătăuz”). Din gr. òσμή „miros” după Tiktin; de la òσμή prin intermediul unei forme eolice ὔσμη › *iusmă, după Diculescu, Elementele, 482; de la mag. izme, după Gáldi, Dict., 178; din mag. izmat „parfum” ‹ germ. Schmack, după Puşcariu, Dacor., VII, 117; Puşcariu, Lr., 105 şi DAR.
(Dicţionarul etimologic român)


Cuvinte care încep cu literele: is ism

Cuvinte se termină cu literele: ma sma