ison dex - definiţie, sinonime, conjugare
ISÓN, (rar) isoane, s.n. Sunet prelungit, folosit în scopul acompanierii unei melodii vocale sau instrumentale. ♢ Expr. A ţine (cuiva) isonul = a) a acompania o melodie; b) a aproba, a susţine vorbele sau faptele cuiva, a-i face pe plac. [Acc. şi; íson] – Din ngr. íson.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ISÓN isoáne n. Acompaniament muzical monoton, constând din sunete prelungi. ♢ A-i ţine cuiva ~ul a) a acompania pe cineva care cântă o melodie; b) a susţine pe cineva în vorbe sau fapte (reprobabile). /<ngr. ison
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

íson s.m. – Acompaniament muzical, sunet prelung. Ngr. ἴσον (ton) „egal” (Tiktin; Gáldi 203). – Der. isonar, s.m. (acompaniator, persoană care ţinea isonul).
(Dicţionarul etimologic român)

isón s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ISÓN s. v. acompaniament.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: is iso

Cuvinte se termină cu literele: on son