isonar dex - definiţie, sinonime, conjugare

isonar

ISONÁR, isonari, s.m. (Înv.) Persoană care ţinea isonul (la biserică). – Ison + suf. -ar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ISONÁR ~i m. înv. Cântăreţ în corul bisericii, care ţine isonul. /ison + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

isonár s. m., pl. isonári
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: is iso ison isona

Cuvinte se termină cu literele: ar nar onar sonar