ispășitor dex - definiţie, sinonime, conjugare

ispășitor

[Sinonime]
ISPĂŞITÓR, -OÁRE, ispăşitori, -oare, adj. 1. Care ispăşeşte (o vină, o greşeală); expiator. ♢ Expr. Ţap ispăşitor = persoană pusă să suporte consecinţele pentru greşelile altora. 2. (În credinţele religioase) Care contribuie la iertarea păcatelor cuiva. Jertfă ispăşitoare.Ispăşi + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ISPĂŞIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care ispăşeşte o vină sau o greşeală. ♢ Ţap ~ persoană asupra căreia se arunca vina pentru o faptă comisă de altcineva. /a ispăşi + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ispăşitór adj. m., pl. ispăşitóri; f. sg. şi pl. ispăşitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ISPĂŞITÓR adj. (livr.) expiator, (înv.) spăsitor.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: is isp ispa ispas ispasi

Cuvinte se termină cu literele: or tor itor sitor asitor