ispită dex - definiţie, sinonime, conjugare

ispită

[Sinonime]
ISPÍTĂ, ispite, s.f. 1. Ceea ce exercită o mare forţă de atracţie; îndemn (spre rău), ademenire, tentaţie, seducţie; p. ext. păcat. 2. (Înv.) Încercare, probă la care era supus cineva pentru a i se constata iubirea, răbdarea, credinţa etc. 3. (Înv.) Cercetare, examinare, studiu. 4. (Înv.) Experienţă. – Din ispiti (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ISPÍT//Ă ~e f. 1) Motiv care atrage la o acţiune; dorinţă puternică de a realiza sau a obţine ceva (mai ales interzis); tentaţie. 2) înv. Încercare la care era supus cineva pentru a i se verifica starea morală. /v. a ispiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ispítă (ispíte), s.f. – 1. Cercetare, investigaţie, studiu, examen. – 2. Efort, sforţare. – 3. Probă, încercare, experiment. – 4. Experienţă, cunoaştere directă. – 5. Ademenire, seducere, tentaţie. Sl. ispytĭ, cf. bg. ispit (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Miklosich, Lexicon, 267; Cihac, II, 151; DAR) sau postverbal de la ispiti (Tiktin). Toate uzurile sînt înv., cu excepţia ultimului. – Der. ispiti, vb. (a căuta, a cerceta, a examina; a întreba; a spiona; a încerca, a căuta să; refl., a se încumeta, a fi tentat; a pune la încercare; a tenta, a seduce), din sl. ispitati (toate uzurile sînt înv., cu excepţia ultimului); ispiteală, s.f. (probă, încercare), înv.; ispititor, adj. (ademenitor); ispitaci, adj. (capabil, iscusit), format ca iscodaci.
(Dicţionarul etimologic român)

ispítă s. f., pl. ispíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ISPÍTĂ s. 1. v. tentaţie. 2. v. păcat.
(Dicţionar de sinonime)

ISPÍTĂ s. v. analiză, cercetare, demers, examinare, experienţă, greutate, intervenţie, încercare, necaz, nevoie, observare, observaţie, practică, rutină, scrutare, studiere, studiu, suferinţă, vicisitudine.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: is isp ispi ispit

Cuvinte se termină cu literele: ta ita pita spita