ispititor
[Sinonime]
ISPITITÓR, -OÁRE, ispititori, -oare, adj. 1. Care ispiteşte; ademenitor, tentant; p. ext. fermecător. 2. (Înv.) Care cercetează, iscodeşte. – Ispiti + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ISPITIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care ispiteşte; care atrage şi ademeneşte; tentant; îmbietor. 2) (despre persoane) Care întreabă cu insistenţă dorind puternic (prin diferite vicleşuguri) să afle un secret; iscoditor. /a ispiti + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ispititór adj. m., pl. ispititóri; f. sg. şi pl. ispititoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ISPITITÓR adj. v. ademenitor.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Ispititor ≠ dezgustător, scârbos
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ISPITIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care ispiteşte; care atrage şi ademeneşte; tentant; îmbietor. 2) (despre persoane) Care întreabă cu insistenţă dorind puternic (prin diferite vicleşuguri) să afle un secret; iscoditor. /a ispiti + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ISPITITÓR adj. v. ademenitor.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Ispititor ≠ dezgustător, scârbos
(Dicţionar de antonime)