isprăvește dex - definiţie, sinonime, conjugare
ISPRĂVÍ, isprăvesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A duce sau a ajunge până la sfârşit, a face să fie sau a fi gata; a (se) termina, a (se) sfârşi, a (se) mântui; a (se) înfăptui, a (se) realiza. ♢ Loc. adv. Pe isprăvite = aproape de sfârşit, pe sfârşite. ♢ Expr. (Tranz.) Am isprăvit! = nu mai stau de vorbă! Isprăveşte odată! = taci! termină! (Refl.) S-a isprăvit = a) ai dreptate, aşa e; b) nu mai e nimic de făcut. 2. Tranz. A face să se prăpădească, să dispară. ♢ Refl. S-a isprăvit cu el. – Din sl. ispraviti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ISPRĂV//Í ~ésc tranz. 1) (acţiuni) A duce până la capăt; a sfârşi; a termina; a încheia; a dovedi. 2) A face să se isprăvească. [Sil. is-pră-] /<sl. ispraviti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ISPRĂV//Í mă ~ésc intranz. 1) A ajunge până la capăt; a se sfârşi; a se termina; a se încheia. 2) pop. A înceta să mai existe; a se pierde; a se prăpădi. /<sl. ispraviti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

isprăví (isprăvésc, isprăvít), vb. – 1. A îndrepta, a rectifica, a corecta. – 2. A judeca, a da o sentinţă. – 3. A obţine, a dobîndi. – 4. A executa, a înfăptui. – 5. A sfîrşi, a termina, a mîntui. Sl. ispraviti „a îndrepta, a corecta; a alcătui, a forma”, de la pravŭ „drept” (Miklosich, Lexicon, 266; Cihac, II, 286; Tiktin; DAR); cf. bg. izpravjam „a sfîrşi”. Ca şi în cazul lui iscodi (‹ ischoditi + sŭchoditi), trebuie adăugat sensul etimonului sl. şi pe acela al lui sŭtroviti, „a consuma”, cf. istrăvi. Toate sensurile sînt înv., cu excepţia sensului 5 şi în parte a sensului 4. Der. ispravă, s.f. (ordin, hotărîre, sentinţă; rezultat, succes; act, ordin scris; înfăptuire, acţiune; faptă; sfîrşit), din sl. isprava „corecţie”, dar cu sensurile, în parte înv., ale vb. isprăvi; neisprăvit, s.m. (pocitanie, stîrpitură); ispravnic, s.m. (administrator, dregător, guvernator; împuternicit, reprezentant; agent executiv; înv., prefect al poliţiei din Bucureşti, sec. XVII-XVIII; prefect, guvernator al unui judeţ, funcţie creată de Constantin Mavrocordat în 1761, în locul aşa numiţilor vornicei; în trecut existau cîte doi în fiecare judeţ, în afară de Mehedinţi şi Rîmnic, unde nu era decît unul), din sl. (bg., rus.) ispravnikŭ; isprăvniceasă, s.f. (soţie de ispravnic); isprăvnicel, s.m. (vătaf); isprăvnicie, s.f. (administraţie, guvernare); isprăvnicat, s.n. (înv., guvernare); isprăvnici, vb. (a guverna, a administra, a executa); isprăvnicesc, adj. (administrativ).
(Dicţionarul etimologic român)

isprăví vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. isprăvésc, imperf. 3 sg. isprăveá; conj. prez. 3 sg. şi pl. isprăveáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ISPRĂVÍ vb. 1. v. termina. 2. v. încheia. 3. a epuiza, a încheia, a sfârşi, a termina, (astăzi rar) a slei, (pop.) a găta, a mântui. (A ~ tot ce avea de spus.) 4. a încheia, a închide, a sfârşi, a termina. (Să ~ discuţia.) 5. v. ieşi. 6. v. consuma. 7. v. absolvi. 8. v. expira.
(Dicţionar de sinonime)

ISPRĂVÍ vb. v. căpăta, distruge, dobândi, izbuti, înfăptui, nimici, obţine, potopi, prăpădi, primi, realiza, reuşi, sfărâma, zdrobi, zvânta.
(Dicţionar de sinonime)

ISPRĂVÉŞTE interj. v. ajunge.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A isprăvi ≠ a începe
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: is isp ispr ispra isprav

Cuvinte se termină cu literele: te ste este veste aveste