isprăvi dex - definiţie, sinonime, conjugare
ISPRÁVĂ, isprăvi, s.f. 1. Faptă, treabă, acţiune dusă (cu bine) până la capăt, îndeplinită cu succes; p. ext. aventură. ♢ Loc. adj. De ispravă = (despre oameni) cumsecade, vrednic; (despre acţiuni) bun, remarcabil. De nici o (sau nici de o) ispravă = care nu e bun de nimic, care nu inspiră încredere. ♦ (Ir.) Poznă, năzdrăvănie. 2. Rezultat bun obţinut în urma unor eforturi; succes, reuşită, izbândă. ♢ Expr. Fără nici o (sau vreo) ispravă = fără nici un rezultat; zadarnic. – Din sl. isprava, bg. izprava.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ISPRĂVÍ, isprăvesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A duce sau a ajunge până la sfârşit, a face să fie sau a fi gata; a (se) termina, a (se) sfârşi, a (se) mântui; a (se) înfăptui, a (se) realiza. ♢ Loc. adv. Pe isprăvite = aproape de sfârşit, pe sfârşite. ♢ Expr. (Tranz.) Am isprăvit! = nu mai stau de vorbă! Isprăveşte odată! = taci! termină! (Refl.) S-a isprăvit = a) ai dreptate, aşa e; b) nu mai e nimic de făcut. 2. Tranz. A face să se prăpădească, să dispară. ♢ Refl. S-a isprăvit cu el. – Din sl. ispraviti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ISPRÁVĂ isprăvi f. 1) Rezultat favorabil obţinut în urma unui efort fizic sau intelectual; reuşită; izbândă; succes. 2) Faptă nesocotită cu urmări neplăcute, dar lipsită de gravitate; năzbâtie; şotie; poznă; boroboaţă; drăcie. [Sil. is-pra-] /<sl. isprava, bulg. izprava
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A ISPRĂV//Í ~ésc tranz. 1) (acţiuni) A duce până la capăt; a sfârşi; a termina; a încheia; a dovedi. 2) A face să se isprăvească. [Sil. is-pră-] /<sl. ispraviti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ISPRĂV//Í mă ~ésc intranz. 1) A ajunge până la capăt; a se sfârşi; a se termina; a se încheia. 2) pop. A înceta să mai existe; a se pierde; a se prăpădi. /<sl. ispraviti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

isprăví (isprăvésc, isprăvít), vb. – 1. A îndrepta, a rectifica, a corecta. – 2. A judeca, a da o sentinţă. – 3. A obţine, a dobîndi. – 4. A executa, a înfăptui. – 5. A sfîrşi, a termina, a mîntui. Sl. ispraviti „a îndrepta, a corecta; a alcătui, a forma”, de la pravŭ „drept” (Miklosich, Lexicon, 266; Cihac, II, 286; Tiktin; DAR); cf. bg. izpravjam „a sfîrşi”. Ca şi în cazul lui iscodi (‹ ischoditi + sŭchoditi), trebuie adăugat sensul etimonului sl. şi pe acela al lui sŭtroviti, „a consuma”, cf. istrăvi. Toate sensurile sînt înv., cu excepţia sensului 5 şi în parte a sensului 4. Der. ispravă, s.f. (ordin, hotărîre, sentinţă; rezultat, succes; act, ordin scris; înfăptuire, acţiune; faptă; sfîrşit), din sl. isprava „corecţie”, dar cu sensurile, în parte înv., ale vb. isprăvi; neisprăvit, s.m. (pocitanie, stîrpitură); ispravnic, s.m. (administrator, dregător, guvernator; împuternicit, reprezentant; agent executiv; înv., prefect al poliţiei din Bucureşti, sec. XVII-XVIII; prefect, guvernator al unui judeţ, funcţie creată de Constantin Mavrocordat în 1761, în locul aşa numiţilor vornicei; în trecut existau cîte doi în fiecare judeţ, în afară de Mehedinţi şi Rîmnic, unde nu era decît unul), din sl. (bg., rus.) ispravnikŭ; isprăvniceasă, s.f. (soţie de ispravnic); isprăvnicel, s.m. (vătaf); isprăvnicie, s.f. (administraţie, guvernare); isprăvnicat, s.n. (înv., guvernare); isprăvnici, vb. (a guverna, a administra, a executa); isprăvnicesc, adj. (administrativ).
(Dicţionarul etimologic român)

isprávă s. f., g.-d. art. isprăvii; pl. isprăvi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

isprăví vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. isprăvésc, imperf. 3 sg. isprăveá; conj. prez. 3 sg. şi pl. isprăveáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ISPRÁVĂ s. 1. v. faptă. 2. aventură. (Îşi povestea ~ile din acele vremuri.) 3. treabă, (pop. şi ir.) pricopseală, (reg.) pricoapsă, (fam. şi ir.) scofală. (N-a făcut mare ~.) 4. v. poznă.
(Dicţionar de sinonime)

ISPRÁVĂ s. v. autorizaţie, izbândă, împuternicire, reuşită, succes.
(Dicţionar de sinonime)

ISPRĂVÍ vb. 1. v. termina. 2. v. încheia. 3. a epuiza, a încheia, a sfârşi, a termina, (astăzi rar) a slei, (pop.) a găta, a mântui. (A ~ tot ce avea de spus.) 4. a încheia, a închide, a sfârşi, a termina. (Să ~ discuţia.) 5. v. ieşi. 6. v. consuma. 7. v. absolvi. 8. v. expira.
(Dicţionar de sinonime)

ISPRĂVÍ vb. v. căpăta, distruge, dobândi, izbuti, înfăptui, nimici, obţine, potopi, prăpădi, primi, realiza, reuşi, sfărâma, zdrobi, zvânta.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A isprăvi ≠ a începe
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: is isp ispr ispra isprav

Cuvinte se termină cu literele: vi avi ravi pravi spravi