isprăvniceasă
ISPRĂVNICEÁSĂ, isprăvnicese, s.f. Soţia ispravnicului. – Ispravnic + suf. -easă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ISPRĂVNIC//EÁSĂ ~ése f. înv. Soţie a ispravnicului. /ispravnic + suf. ~easă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
isprăvniceásă s. f., g.-d. art. isprăvnicései; pl. isprăvnicése
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ISPRĂVNIC//EÁSĂ ~ése f. înv. Soţie a ispravnicului. /ispravnic + suf. ~easă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)