isprăvnici dex - definiţie, sinonime, conjugare
ISPRÁVNIC, ispravnici, s.m. Dregător care aducea la îndeplinire o poruncă domnească sau (mai târziu) care conducea, ca reprezentant al domnului, un judeţ sau un ţinut. – Din bg. izpravnik, rus. ispravnik.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ISPRĂVNICÍ, isprăvnicesc, vb. IV. Intranz. A administra, a conduce în calitate de ispravnic. ♦ Tranz. şi refl. A face sau a deveni ispravnic. – Din ispravnic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ISPRÁVNI//C ~ci m. înv. 1) Dregător care avea în răspunderea sa îndeplinirea poruncilor domneşti. 2) Conducător al unui judeţ sau ţinut. [Sil. is-prav-] /<bulg. izpravnik
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

isprávnic s. m., pl. isprávnici
(Dicţionar ortografic al limbii române)

isprăvnicí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. isprăvnicésc, imperf. 3 sg. isprăvniceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. isprăvniceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

isprávnic2, adj. m. (reg.) de ispravă, harnic.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
ISPRÁVNIC s. (IST.) (înv.) staroste. (~ domnesc.)
(Dicţionar de sinonime)

ISPRÁVNIC s. v. administrator, epitrop, intendent, împuternicit, logofăt, mandatar, prefect, reprezentant, tutore, vătaf.
(Dicţionar de sinonime)

ISPRĂVNICÍ vb. v. administra, autoriza, cârmui, conduce, delega, gospodări, împuternici, învesti.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: is isp ispr ispra isprav

Cuvinte se termină cu literele: ci ici nici vnici avnici