isprăvire
[Sinonime]
ISPRĂVÍRE, isprăviri, s.f. Acţiunea de a (se) isprăvi şi rezultatul ei. – V. isprăvi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
isprăvíre s. f., g.-d. art. isprăvírii; pl. isprăvíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ISPRĂVÍRE s. 1. v. terminare. 2. finalizare, înche-iere, sfârşire, terminare. (~ acţiunii începute.) 3. v. consumare. 4. v. absolvire.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
isprăvíre s. f., g.-d. art. isprăvírii; pl. isprăvíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ISPRĂVÍRE s. 1. v. terminare. 2. finalizare, înche-iere, sfârşire, terminare. (~ acţiunii începute.) 3. v. consumare. 4. v. absolvire.
(Dicţionar de sinonime)