ispășire

ISPĂŞÍ, ispăşesc, vb. IV. Tranz. 1. A suferi din cauza unei greşeli, a o răscumpăra prin suferinţă. ♦ A executa o pedeapsă privativă de libertate în urma condamnării; a expia. 2. (Înv.) A cerceta şi a evalua paguba făcută (de vite) pe proprietatea altuia. [Var.: (înv.) spăşí vb. IV] – Din sl. sŭpasiti „a mântui”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ISPĂŞÍRE, ispăşiri, s.f. Acţiunea de a ispăşi şi rezultatul ei; expiere, spăşenie, ispăşenie, expiaţie. – V. ispăşi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ISPĂŞ//Í ~ésc tranz. 1) (păcate, greşeli, fapte reprobabile etc.) A răscumpăra prin suferinţă. 2) (pedepse privative de libertate) A răscumpăra prin condamnare. 3) înv. (pagube aduse unui proprietar) A stabili pe baza faptelor reale. /<sl. supasiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ispăşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ispăşésc, imperf. 3 sg. ispăşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ispăşeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ispăşíre s. f., g.-d. art. ispăşírii; pl. ispăşíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ISPĂŞÍ vb. 1. a-şi răscumpăra, (livr.) a-şi expia, (înv. şi reg.) a-şi spăsi, (fig.) a-şi spăla. (A-şi ~ păcatele, erorile.) 2. a îndura, a plăti, (livr.) a expia, (reg.) a răsplăti. (A ~ pentru păcatele fratelui său.)
(Dicţionar de sinonime)

ISPĂŞÍRE s. (livr.) expiaţie, expiere, (înv.) ispă-şenie, spăsire. (~ unui păcat.)
(Dicţionar de sinonime)