isteciune
ISTECIÚNE, isteciuni, s.f. (Înv.) Isteţime. – Isteţ + suf. -ciune.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
isteciúne s. f., g.-d. art. isteciúnii; pl. isteciúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
isteciúne s. f., g.-d. art. isteciúnii; pl. isteciúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)