isterie

ISTERÍE, isterii, s.f. Boală nervoasă caracterizată prin apariţia unor simptome neurologice foarte variate, nejustificate de existenţa unor leziuni şi declanşate prin şocuri emotive (accese de râs sau de plâns, convulsii, sufocări etc.), sugestie sau autosugestie etc. – Din fr. hystérie, it. isteria.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ISTERÍ//E ĩ f. 1) Excitare nervoasă extremă manifestată printr-un comportament violent şi prin pierderea controlului asupra propriei persoane. 2) med. Boală de nervi manifestată prin convulsii şi prin accese de râs sau de plâns. [G.-D isteriei] /<fr. hystérie, it. isteria
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

isteríe (isteríi), s.f. – Boală nervoasă manifestată prin accese de rîs sau de plîns, convulsii etc. – Var. histerie. Fr. hystérie. – Der. isteric, adj., din fr. hystérique; istericos, adj. (isteric), din ngr. ὐστεριϰός, sec. XIX, înv.; istericó, s.n. (isterie), din ngr. ὐστεριϰόν (Gáldi 203); istericale, s.f. pl. (isterie), din ngr. ὐστεριϰά.
(Dicţionarul etimologic român)

ISTERÍE s.f. Boală nervoasă manifestată prin tulburări ale sensibilităţii, prin convulsii etc., nejustificate de existenţa unor leziuni. [Gen. -iei, var. histerie s.f. / cf. fr. hystérie < gr. hystera – uter].
(Dicţionar de neologisme)

ISTERÍE s. f. formă de nevroză manifestată prin excitabilitate mărită, accese convulsive, agresivitate etc. (< fr. hystérie, it. isteria)
(Marele dicţionar de neologisme)

isteríe s. f., art. istería, g.-d. art. isteríei; pl. isteríi, art. isteríile
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ISTERÍE s. (MED.) (înv.) isterism.
(Dicţionar de sinonime)