ISTÉŢ, -EÁŢĂ, isteţi, -e, adj. Ager (la minte), deştept, iscusit, priceput. ♦ Vioi, sprinten. – Din sl. istĩcĩ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ISTEŢÍ, isteţesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A deveni isteţ. – Din isteţ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
IST//ÉŢ ~eáţă (~éţi, ~éţe) Care manifestă agerime a minţii şi deşteptăciune. /<sl. istici
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
istéţ (isteáţă), adj. – Ager la minte, deştept, iscusit, priceput. Sl. istĭcĭ „inculpat”, cf. bg. istec „reclamant”, rus. istec „creditor” (Tiktin; DAR; Puşcariu, Lr., 358); pentru evoluţia semantică, cf. hoţ. Der. din sl. istŭ „sigur” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Miklosich, Lexicon, 271; Cihac, II, 151), pare mai puţin probabilă. – Der. isteţie (var. isteţime, înv., isteţeală, isteciume), s.f. (iscusinţă, agerime); isteţi, vb. (a deveni isteţ).
(Dicţionarul etimologic român)
istéţ adj. m., pl. istéţi; f. sg. isteáţă, pl. istéţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
isteţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. isteţésc, imperf. 3 sg. isteţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. isteţeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ISTÉŢ adj. 1. v. îndemânatic. 2. v. inteligent. 3. v. sprinten.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Isteţ ≠ bleg, greoi, neghiob, prost, prostănac, redus, tâmp, tont, molâu, molatic, mărginit, nătâng, năuc
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ISTEŢÍ, isteţesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A deveni isteţ. – Din isteţ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
istéţ (isteáţă), adj. – Ager la minte, deştept, iscusit, priceput. Sl. istĭcĭ „inculpat”, cf. bg. istec „reclamant”, rus. istec „creditor” (Tiktin; DAR; Puşcariu, Lr., 358); pentru evoluţia semantică, cf. hoţ. Der. din sl. istŭ „sigur” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Miklosich, Lexicon, 271; Cihac, II, 151), pare mai puţin probabilă. – Der. isteţie (var. isteţime, înv., isteţeală, isteciume), s.f. (iscusinţă, agerime); isteţi, vb. (a deveni isteţ).
(Dicţionarul etimologic român)
istéţ adj. m., pl. istéţi; f. sg. isteáţă, pl. istéţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
isteţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. isteţésc, imperf. 3 sg. isteţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. isteţeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ISTÉŢ adj. 1. v. îndemânatic. 2. v. inteligent. 3. v. sprinten.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Isteţ ≠ bleg, greoi, neghiob, prost, prostănac, redus, tâmp, tont, molâu, molatic, mărginit, nătâng, năuc
(Dicţionar de antonime)