istm
ISTM, istmuri, s.n. Fâşie îngustă de pământ care leagă două continente sau o peninsulă de un continent şi care separă două mări sau două golfuri. – Din fr. isthme, lat. isthmus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ISTM ~uri n. geogr. Fâşie îngustă de pământ dintre două mări sau golfuri, care uneşte două continente sau un continent cu o peninsulă. /<fr. isthme, lat. isthmus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ISTM s.n. Fâşie de pământ care uneşte o peninsulă cu un continent sau două continente între ele. 2. (Anat.) Partea îngustă a unui organ. [< fr. isthme, cf. gr. isthmos, lat. isthmus].
(Dicţionar de neologisme)
ISTM s. n. 1. fâşie care uneşte o peninsulă cu un continent, sau două continente între ele. 2. (anat.) partea îngustă a unui organ. (< fr. isthme, lat. isthmus, gr. isthmos)
(Marele dicţionar de neologisme)
istm s. n., pl. ístmuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ISTM ~uri n. geogr. Fâşie îngustă de pământ dintre două mări sau golfuri, care uneşte două continente sau un continent cu o peninsulă. /<fr. isthme, lat. isthmus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ISTM s. n. 1. fâşie care uneşte o peninsulă cu un continent, sau două continente între ele. 2. (anat.) partea îngustă a unui organ. (< fr. isthme, lat. isthmus, gr. isthmos)
(Marele dicţionar de neologisme)
istm s. n., pl. ístmuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)