istoric dex - definiţie, sinonime, conjugare

istoric

[Sinonime]
ISTÓRIC, -Ă, istorici, -ce, adj., s.m., s.n. I. Adj. 1. Care aparţine istoriei, privitor la istorie, istoricesc; p. ext. care are o importanţă deosebită (în dezvoltarea societăţii). ♢ Monument istoric = construcţie care pentru vechimea şi valoarea ei artistică, este luată sub ocrotirea statului. ♦ Care se ocupă cu fapte din istorie, care are ca temă istoria. Roman istoric. 2. Care se schimbă în cursul timpului. 3. Care corespunde faptelor istoriei, care a existat în realitate, real2. 4. Care studiază problemele sau fenomenele în ordinea cronologică. Metodă istorică. II. 1. S.m. Specialist în domeniul istoriei, autor de opere istorice; p. restr. istoriograf. 2. S.n. Expunere (amplă) a unui fapt, a unui eveniment, etc., în împrejurările în care s-a produs, în ordinea desfăşurării faptelor etc. – Din fr. historique, lat. historicus, it. istorico.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ISTÓRI//C1 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de istorie; propriu istoriei. Metodă ~că. 2) (despre opere artistice) Care descrie evenimente din istorie. Nuvelă ~că. 3) (despre evenimente, fapte, date etc.) Care are o mare importanţă; care trebuie să intre în istorie. /<lat. historicus, fr. historique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ISTÓRI//C2 ~ci m. Specialist în istorie. /<lat. historicus, fr. historique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ISTÓRIC3 n. Relatare cronologică şi amplă a stării de lucruri dintr-un domeniu până la etapa actuală; privire retrospectivă; incursiune în trecut. /<lat. historicus, fr. historique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ISTÓRIC s.m. Specialist în istorie; istoriograf. [< lat. historicus].
(Dicţionar de neologisme)

ISTÓRIC, -Ă adj. 1. Care ţine de domeniul istoriei, privitor la istorie; (p. ext.) deosebit de important pentru dezvoltarea omenirii, a unui popor etc. 2. Care se schimbă în cursul istoriei. 3. Corespunzător faptelor din istorie; real, just. 4. Cronologic. // s.n. Expunere a unui fapt, a unui eveniment etc. în mod amănunţit. [Cf. lat. historicus, fr. historique].
(Dicţionar de neologisme)

ISTÓRIC, -Ă I. adj. 1. care ţine de domeniul istoriei, referitor la istorie; (p. ext.) deosebit de important pentru dezvoltarea omenirii, a unui popor etc. 2. care se schimbă în cursul istoriei. 3. corespunzător faptelor din istorie; real. 4. cronologic. II. s. n. expunere a unui fapt, a unui eveniment etc. în mod amănunţit. III. s.m. specialist în istorie; istoriograf. (< fr. historique, lat. historicus, it. istorico)
(Marele dicţionar de neologisme)

istóric adj. m., s. m., pl. istórici; f. sg. istórică, pl. istórice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

istóric s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ISTÓRIC s., adj. 1. s. istoriograf, (înv.) izvoditor. (Un mare ~.) 2. adj. (înv.) istoricesc. (Evenimente ~.) 3. adj. v. cronologic. 4. v. memorabil.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: is ist isto istor istori

Cuvinte se termină cu literele: ic ric oric toric storic