italiană

ITALIÁN, -Ă, italieni, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Italiei sau este originară din Italia. 2. Adj. Care aparţine Italiei sau populaţiei ei, privitor la Italia sau la populaţia ei; italienesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba italiană. [Pr.: -li-an] – Din it. italiano.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ITALI//ÁN¹ ~ánă (~éni, ~éne) Care aparţine Italiei sau populaţiei ei; din Italia. [Sil. -li-an] /<it. italiano
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ITALI//ÁN² ~éni m. Persoană care face parte din populaţia de bază a Italiei sau este originară din Italia. [Sil. -li-an] /<it. italiano
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ITALIÁNĂ f. mai ales art. Limba italienilor. /<it. italiano
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

italián (italiánă), adj. – 1. Care face parte din populaţia de bază a Italiei. – 2. Care aparţine Italiei. – Var. (pop.) italian, (înv.) ital. It. italiano, şi inainte (sec. XVII) din lat. italus. – Der. italian, s.m.; italiancă, s.f.; italienesc, adj. (italian); italieneşte, adv. (în limba italiană); (i)talienie, s.f. (înv., limba italiană); italienism, s.n.
(Dicţionarul etimologic român)

ITALIÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Italia. II. adj. care aparţine Italiei sau italienilor. o artă ~ă = artă dezvoltată pe teritoriul Italiei, pe baza tradiţiei atât a artei romane, cât şi a celei paleocreştine şi bizantine. ♢ (s. f.) limbă romanică vorbită de italieni. (< it. italiano)
(Marele dicţionar de neologisme)

italián s. m., adj. m. (sil. -li-an), pl. italiéni (sil. -li-eni); f. sg. italiánă, pl. italiéne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

italiánă (limba) s. f. (sil. -li-a-), g.-d. art. italiénei (sil. -li-e-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ITALIÁN s., adj. 1. s. (fam.) macaronar. 2. adj. italienesc. (Marfă ~.)
(Dicţionar de sinonime)

ITALIÁNĂ s. italiancă.
(Dicţionar de sinonime)