iterație
ITERÁŢIE, iteraţii, s.f. Repetare a unui anumit procedeu de calcul, prin aplicarea lui la rezultatul calculului din etapa precedentă. – Din fr. itération.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ITERÁŢIE s.f. Acţiune repetată. ♦ Repetarea unui anumit procedeu de calcul prin aplicarea lui la rezultatul calculului din etapa precedentă. [Gen. -iei, var. iteraţiune s.f. / < fr. itération].
(Dicţionar de neologisme)
ITERÁŢIE s. f. 1. acţiune repetată. 2. repetare a unui anumit procedeu de calcul prin aplicarea lui la rezultatul calculului din etapa precedentă. (< fr. itération)
(Marele dicţionar de neologisme)
iteráţie s. f. (sil. -ţi-e), art. iteráţia, (sil. -ţi-a), g.-d. art. iteráţiei; pl. iteráţii, art. iteráţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ITERÁŢIE s.f. Acţiune repetată. ♦ Repetarea unui anumit procedeu de calcul prin aplicarea lui la rezultatul calculului din etapa precedentă. [Gen. -iei, var. iteraţiune s.f. / < fr. itération].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
iteráţie s. f. (sil. -ţi-e), art. iteráţia, (sil. -ţi-a), g.-d. art. iteráţiei; pl. iteráţii, art. iteráţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)